„`html
VEȘNICA LUI POMENIRE!
La data de 30 martie, se împlinesc 37 de ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Nicolae Steinhardt Delarohia, un reper esențial al culturii și spiritualității românești. Această dată este marcată nu doar de tristețe, ci și de o profundă recunoștință pentru tot ce a lăsat în urmă.
Despre Nicolae Steinhardt
Născut pe 29 iulie 1912 în cartierul Pantelimon din București, Nicolae, cunoscut sub numele de Nicu–Aureliu Steinhardt, provenea dintr-o familie evreiască. Părinții săi, Oscar și Antoaneta, aduceau cu ei o bogată moștenire culturală — mama sa fiind o rudă mai îndepărtată a fondatorului psihanalizei, Sigmund Freud. De mic, a dovedit o atracție față de valorile creștine,参与ând cu regularitate la orele de religie, chiar și în contextul oferit de o școală primară unde era singurul elev de confesiune mozaică.
Credința și Activitatea Literară
Însă, drumul său nu a fost lipsit de obstacole. În liceu, a fost singurul elev de origine evreiască care nu a solicitat un certificat din partea rabinului, motivul fiind dorința de a studia religia creștină, sub îndrumarea preotului Gheorghe Georgescu. A continuat studiile la Facultatea de Drept, iar în 1936 a obținut titlul de doctor cu o lucrare remarcabilă referitoare la dreptul constituțional, intitulată „Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit”.
Persecuția și Conversia
Viața lui a luat o turnură drastică în anul 1960, când a fost arestat și condamnat la 12 ani de muncă silnică, pentru refuzul de a depune mărturie împotriva lui Noica, fiind parte din „lotul Pillat-Noica”. Închis în condiții dure și purtând povara acuzației de „infracțiune de uneltire contra ordinii sociale”, a decis să se convertească la creștinism. Primul pas a fost botezul său, oficiat pe 15 martie 1960 în închisoarea Jilava, de către părintele Mina Dobzeu.
Întoarcerea la Hristos
După ce a fost eliberat în august 1964, Steinhardt s-a îndreptat spre schitul Dărvari din București, unde și-a întărit credința prin Taina Mirungerii. A visat întotdeauna la viața monahală, iar în 1973, s-a stabilit la mănăstirea Rohia, unde a îndeplinit rolul de bibliotecar. Aici, Nicolae a început să organizeze biblioteca mănăstirii, amplificându-și și activitatea literară, fiind un adevărat far spiritual în comunitatea sa.
Moartea și Moștenirea
Spre sfârșitul vieții, a fost afectat de angină pectorală, iar în martie 1989 a decis să consulte un medic specialist în cardiologie. Totuși, înainte de a îmbarca spre București, a suferit un infarct, fiind transportat de urgență la spitalul din Baia Mare, unde, din păcate, a trecut la cele veșnice pe 30 martie 1989. Rămâne un simbol al credinței, iubirii și perseverenței în fața adversităților.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
„`
