Acoperământul Maicii Domnului, sărbătorit pe 1 octombrie. Tradiții și semnificații
În fiecare an, pe 1 octombrie, Biserica ortodoxă și cea greco-catolică prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului, o sărbătoare închinată ocrotirii divine și ajutorului pe care Fecioara Maria îl oferă credincioșilor. În tradiția populară românească, această zi este cunoscută sub numele de Pocroave. Sărbătoarea deschide seria marilor sărbători din luna octombrie.
Originea sărbătorii
Sărbătoarea prăznuită pe 1 octombrie amintește de o minune petrecută în secolul al X-lea în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne, Constantinopol. În timpul unei slujbe de noapte, când orașul era amenințat de invazii străine, credincioșii s-au adunat să se roage pentru salvare. Printre cei prezenți se aflau Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie.
La ora patru dimineața, cei doi au avut o vedenie binecuvântată. Aceștia au văzut-o pe Maica Domnului stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi pentru întreaga lume. Fecioara Maria era însoțită de Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Evanghelistul, cete de îngeri și sfinți. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său: „O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?” Iar Epifanie a răspuns: „O văd, Părinte, şi mă minunez!”
Fecioara Maria și-a scos acoperământul de pe cap, sfântul maforion, și l-a întins deasupra credincioșilor, ca simbol al protecției divine. După această arătare, primejdia a trecut, iar orașul a fost salvat. În acel moment, Constantinopolul era amenințat, cel mai probabil de invazia rușilor kieveni din 907 sau 911.
Istoria relicvei sfânte
Relicva sfântă a fost adusă la Constantinopol încă din secolul al V-lea, în timpul împărătesei Pulheria, și a fost așezată în Biserica din Vlaherne. Aceasta a devenit un simbol al protecției capitalei bizantine împotriva atacurilor exterioare.
Documentele istorice menționează că relicva a rămas la Vlaherne până în anul 1087. În timpul unei confruntări militare conduse de împăratul Alexie I Comnenul împotriva pecenegilor, un vânt puternic a smuls sfântul veșmânt din mâinile conducătorului, iar de atunci i s-a pierdut urma.
Sărbătoarea s-a extins inițial în bisericile de tradiție slavă din secolul al XII-lea, iar ulterior a fost preluată și în spațiul românesc, unde este cinstită în mănăstiri și biserici de mir. Denumirea populară de Pocroave provine din limba slavonă și înseamnă acoperământ sau învelitoare.
Obiceiuri și tradiții
Sărbătoarea marchează trecerea spre sezonul rece și este însoțită de mai multe obiceiuri păstrate în tradiția populară. Credincioșii țin post până la prânz sau pe parcursul întregii zile pentru a fi feriți de boli, necazuri și primejdii.
În tradiția rurală, această zi marchează acoperirea pământului cu brumă și încheierea lucrărilor agricole de toamnă. Se fac rugăciuni pentru pomenirea celor trecuți în neființă, care se află sub ocrotirea Fecioarei Maria. Gospodinele prepară plăcinte de post cu mere sau cu dovleac și le împart rudelor și vecinilor.
În anumite regiuni, vitele sunt stropite cu apă sfințită pentru a fi protejate de boli în timpul iernii. Tradiția spune că în această zi nu se taie părul și nu se aruncă, existând credința populară că acesta păstrează o legătură spirituală cu cel care l-a purtat. Totodată, se spune că fetele care nu aveau o podoabă capilară bogată se rugau în ziua de Acoperământul Maicii Domnului să le fie acoperit capul cu păr.
