Protestul viral „Nu alimentăm pe 1 octombrie” și lecția despre verificarea informațiilor
În ultimele zile, un mesaj distribuit intens pe rețelele sociale a ajuns subiect de presă în mai multe zone ale țării: „Pe 1 octombrie, nu alimentăm la niciun PECO din România!”. Imaginea a circulat din feed-ul utilizatorilor până în conversația publică în doar câteva zile.
Nemulțumirea din spatele mesajului este ușor de înțeles. Niciun șofer nu ar vrea să ajungă să plătească 13 sau 15 lei pentru un litru de carburant. Însă modul în care mesajul a fost construit ridică probleme de comunicare care merită analizate.
Pe afiș apar două cuvinte-cheie: „Se spune…”. Formularea completă era: „Se spune că prețul carburanților o să treacă de 13-15 lei litrul.” Undeva, pe traseul informației, scenariul și condițiile s-au pierdut. A rămas doar cifra. Din „carburanții ar putea ajunge la asemenea valori în anumite condiții” s-a ajuns la mult mai alarmantul „Se spune că prețul o să ajungă la 15 lei”.
Una este un scenariu posibil pentru piața din România, cu totul altceva este să îl prezinți, printr-o imagine distribuită pe Facebook, ca pe ceva ce urmează aproape sigur să se întâmple.
Apoi intervine mecanismul internetului. Vedem imaginea distribuită de un prieten, după câteva ore o întâlnim într-un grup, mai târziu apare pe altă pagină. La un moment dat avem impresia că, dacă informația este peste tot, trebuie să fie adevărată. Însă viralitatea sau popularitatea nu este același lucru cu verificarea. O mie de distribuiri nu înseamnă o mie de surse. Pot însemna aceeași informație repetată de o mie de ori.
Poate cea mai interesantă propoziție de pe afiș nu este cea despre preț, ci îndemnul de la final: „Distribuiți mesajul cât mai mult.” Mesajul este construit simplu și eficient pentru rețelele sociale: o problemă care ne afectează direct, o cifră suficient de mare încât să sperie, o dată exactă și o soluție pe care oricine o poate înțelege.
Numai că una este să distribui un mesaj și alta este să îți schimbi comportamentul din cauza lui. La trei benzinării din Baia Mare, în timp ce pe telefon mesajul „Pe 1 octombrie nu alimentăm” era vizibil, în față oamenii alimentau. La ora 17:15, la prima stație MOL verificată, oamenii alimentau. În jurul orei 20:00, la celelalte două stații, MOL și Petrom, situația era asemănătoare.
Cele trei opriri nu permit concluzia că boicotul a fost un eșec. Pentru asta ar trebui să se știe cât carburant s-a vândut pe 1 octombrie și să se compare datele cu cele dintr-o zi obișnuită. Trei benzinării nu pot spune ce s-a întâmplat în tot orașul. Rămâne însă interesantă diferența dintre mesajul foarte prezent în online și realitatea din teren.
Mai este și problema protestului în sine. Dacă cineva alege să nu alimenteze pe 1 octombrie, dar pe 2 octombrie merge la aceeași benzinărie și pune în rezervor aceeași cantitate de carburant de care oricum are nevoie, consumul nu a dispărut. A fost amânat cu o zi. Gestul poate avea o valoare simbolică și poate exprima o nemulțumire reală, dar asta nu înseamnă automat că va determina scăderea prețurilor.
Prețurile îi afectează pe toți cei care conduc, iar probabil tocmai pentru că problema este una reală, mesajul a reușit să circule atât de bine. Cei care au distribuit imaginea cel mai probabil nu au făcut-o cu intenția de a dezinforma. Au văzut un mesaj despre o problemă reală, care afectează pe mulți, și au considerat că merită dat mai departe.
Dincolo de viralizare, distribuiri și întrebarea dacă protestul a avut sau nu efect, rămâne problema de la care a pornit totul: oamenii simt prețul carburantului în propriul buzunar. Pentru cine folosește mașina zilnic pentru a ajunge la serviciu, pentru a duce copiii la școală sau pur și simplu pentru că nu are o alternativă, fiecare scumpire contează. Poate tocmai de aceea mesajul a prins atât de repede. Nu pentru că toți cei care l-au distribuit au verificat cifra de 13-15 lei, ci pentru că în spatele ei au recunoscut o teamă pe care deja o au: cât ne va mai costa să alimentăm?
La cele trei benzinării verificate în Baia Mare, oamenii au continuat să alimenteze. Poți fi nemulțumit de preț, poți fi de acord cu ideea unui protest, dar dacă ai nevoie de mașină a doua zi, la un moment dat tot trebuie să oprești la pompă. Aici este diferența dintre un mesaj viral și viața de zi cu zi. Pe Facebook este simplu să scriem „astăzi nu alimentăm”. În realitate, pentru mulți oameni carburantul nu este un moft la care pot renunța pentru a transmite un mesaj.
Iar nemulțumirea aceasta merită discutată. Doar că, tocmai pentru că problema este reală și ne afectează direct, informațiile pe care construim protestul ar trebui să fie la fel de reale și de bine verificate.
