Zece mandate parlamentare în Maramureș: cât plătește alegătorul și ce primește înapoi
Maramureșul are șapte deputați și trei senatori. Fiecare mandat presupune bani publici, personal, cabinete, transport și alte cheltuieli. Dincolo de culoarea politică, întrebarea rămâne simplă: cât ne costă fiecare parlamentar și ce lasă în urmă pentru județ?
În 2026, un parlamentar fără funcție de conducere are o indemnizație brută de 18.720 de lei pe lună. La aceasta se adaugă suma forfetară pentru funcționarea cabinetului parlamentar, redusă cu 10% și ajunsă la 32.011 lei lunar. Cei 32.011 lei nu sunt salariul parlamentarului, ci bani publici pentru cabinet: salarii, chirie, utilități, materiale, transport și comunicații.
Adunate, cele două componente înseamnă aproximativ 50.731 de lei pe lună pentru fiecare parlamentar. Pentru cei zece reprezentanți ai Maramureșului, suma ajunge la circa 507.310 lei pe lună, adică peste 6 milioane de lei pe an, înainte de a lua în calcul cazarea, transportul, diurna și alte drepturi aferente mandatului.
Deputații: activitate măsurabilă, dar întrebarea rămâne
În clasamentul privind activitatea raportată la costul mandatului, Crina Chilat este prima dintre deputații maramureșeni, cu 64 de inițiative legislative, 14 promulgate, patru comisii și 97% prezență la voturile nominale. Costul estimat al mandatului său pe patru ani este de 266.400 de euro. Cifrele arată activitate, însă întrebarea următoare este câte dintre acestea au schimbat ceva concret pentru maramureșean.
Brigitta Zahoranszki ocupă locul următor între deputații maramureșeni în același clasament, cu activitate măsurabilă. Rămâne de văzut ce a obținut efectiv pentru Maramureș, nu doar ce a propus sau a susținut.
Ionel Ovidiu Bogdan are experiență administrativă și politică, ceea ce ridică standardul așteptărilor. Pentru un om care a avut deja funcții importante, întrebarea este ce a adus experiența sa înapoi în județ.
Brian Cristian se află la al doilea mandat, astfel că promisiunea nu mai poate ține loc de bilanț. Contează câte proiecte, legi și intervenții au avut legătură directă cu Maramureșul.
Daniel Ciornei are un volum mare de activitate legislativă raportată public: 1.675 de voturi înregistrate, cu 92% prezență, iar în 99% dintre voturi a votat pe linia partidului. Cifra ridică întrebarea cât din munca parlamentarului este muncă proprie și cât este disciplină de partid.
Călin-Florin Groza are un loc relevant în zona transporturilor și infrastructurii, domenii vitale pentru Maramureș. Bilanțul trebuie făcut simplu: ce a influențat concret din această poziție?
În clasamentul comparativ, Lucian Morar este ultimul dintre cei șapte deputați maramureșeni, cu un scor de 206. Un scor mai mic nu este o sentință de incompetență, dar nici nu este o decorație. Alegătorul are dreptul să întrebe de ce activitatea măsurată este mai redusă decât a colegilor.
Senatorii: experiența nu se reportează automat
Cristian Niculescu-Țâgârlaș este cel mai bine poziționat dintre cei trei senatori maramureșeni în clasamentul comparativ, cu experiență parlamentară și un volum consistent de activitate. Cu fiecare mandat, standardul trebuie să crească, iar întrebarea este ce a făcut în plus față de mandatul precedent.
La Costache Chertif există activitate legislativă, întrebări, declarații și inițiative, dar clasamentul agregat îl plasează sub colegul său liberal de la Senat. Nici „a făcut multe” nu este suficient dacă nu vedem ce a ieșit din acele inițiative.
Sorin Vlașin are experiență parlamentară, iar fișa Senatului arată un număr important de inițiative legislative și legi promulgate. Nu se poate spune că nu a făcut nimic, dar întrebarea rămâne cât din ceea ce a făcut a contat efectiv pentru Maramureș.
Nota de plată și întrebarea care contează
Un parlamentar are o indemnizație brută de 18.720 de lei pe lună, plus suma forfetară de 32.011 lei pentru cabinet. Sunt bani publici, indiferent de destinație, iar alegătorul are dreptul să întrebe ce primește pentru ei.
Toți parlamentarii pornesc de la aceeași linie: aceeași indemnizație, aceeași sumă forfetară, același Parlament, același județ. Întrebarea nu este ce partid reprezintă, ci ce a făcut fiecare pentru Maramureș. Nu ce a promis, nu ce a distribuit pe rețelele sociale, nu ce a declarat la televizor.
Dezbaterea despre reducerea numărului de parlamentari aduce în prim-plan un alt criteriu: randamentul parlamentarului pentru omul care plătește. Zece parlamentari buni pot fi puțini, dar zece parlamentari mediocri pot fi foarte mulți, mai ales când nota de plată vine din bani publici.
La final, alegătorul maramureșean nu trebuie să întrebe doar câți parlamentari avem, ci cât costă fiecare și ce primește înapoi. Dacă răspunsul la a doua parte este greu de găsit, problema nu este doar a Parlamentului, ci și a noastră, a celor care am plătit prea mult timp fără să cerem bonul.
